Povestea primului sarut

Soarele se lasa dupa via de la marginea satului; pelicanii si cocostarcii au plecat in stuf, sa se culce; …lumea coboara la vaci; nea Dumitru tiganu le-a bagat déjà in tarc si asteapta sa se termine ziua…a venit si Marita, nevasta-sa dupa el, sa nu il scape la baut!Ce gatita e! azi si-a pus rochia verde, margele rosii si basmaua legata spoitoreste, neagra cu maci mari si rosii…
Stan Dobre trage clopotul la biserica; maine e sambata mortilor si nu o sa vina parintele la slujba; in pomul secular din fata bisericii si-au facut casa ciorile… Tudora lu Stoe si-a scapat vaca-n porumbu’ bleganior…o s -o stie tot satu’…”gasi-te-ar Rusaliile sa te gaseasca de boala” zice femeia cu patima, gonind dupa vaca pe marginea santului
La pod incep sa se adune baietii; fetele inca se gatesc, o sa mai intarzie…ma duc la Mamaia Marioara ca face branzoaice sa “imparteasca” maine . O sa trec si eu pe la pod mai pe seara, ca vine Emil cu chitara…
Imi place sa merg prin fata lor si sa ma uit la baiatu’ cu inima rupta…e dragut si imi zambeste in fiecare zi cand ne intalnim. Vali ma intreaba unde merg…si daca vreau sa ma plimbe cu barca mai tarziu. Abia astept…
Sunt mare acum, am intrat la liceu, sper sa nu mai vina mamaie cu batul dupa mine in seara asta.
De la pod, ne-am adunat cu totii pe malul baltii…baietii au facut foc si coacem purumb, Vali s-a taiat intr-o sarma, are o rana destul de urata…dau o fuga pana la magazin si aduc sticla de vodca pe care i-o torn jumate peste rana deschisa; il doare tare, dar e curajos!
Spunem bancuri, cantam, ascultam broastele pe lac…am schimbat cateva vorbe cu fiecare…Vali, in semn de multumire, ma ia deoparte si imi spune un secret:”vezi ca si lu’ Cutare ii place de tine; sa il lasi sa te conduca acasa” . Cat de emotionata sunt! Abia astept sa plec acasa…nu imi zabea degeaba in fiecare zi
Luna plina sta deasupra lacului si vegheaza copiii besmetici care nu au somn deloc si canta si chiuie intr-una…ar cam trebui sa plec..
Pe drum simt praful rece in picioare, Cutare ma conduce acasa…vorbim despre scoala si despre cum o sa fie la liceu; cred ca suntem de-o seama. Imi spune sa o luam pe cararea din porumb:”Mi-e teama!” “Nu-ti fie, sunt cu tine!”…ma simt ca in “La Medeleni”…
Ajungem sub salcamul de la coltul gardului…ma opresc, se intoarce si ma saruta…brusc, simt cum imi tremura genunchii si inima imi bate tare, tare…luna se uita la noi si imi zambeste:”E primul sarut, fata draga!”
Linistea coboara peste sat,greierii canta, stau pe prispa si un vant cald de vara imprastie mireasma crinilor imperiali prin curte…
Anii au trecut si ne-am facut mari….baiatul cu inima rupta(avea un lantisor cu un pandantiv Best Friends rupt in doua) e barbat acum, Emil nu stiu daca mai canta la chitara, Vali s-a dus demult…iar eu scriu povesti despre fiecare!

Poveste cu prieten de studentie

Cobor din camera, cu gandul sa ma duc a ma inscrie la cursurile de limba germana; in picioare am pantofii cu tocuri foarte inalte pe care mi-i imprumutase colega de la 21; nu mi se intampla nimic, merg aici la doi pasi. Salut portarul, imping cu forta usa de la intrare si ma impotmolesc in grilajul din fata caminului cu amadoua picioarele; imi revin, ma redresez, ferm convinsa ca nu ma vede nimeni si vreau sa imi continuu drumul de diva ; ma uit mai atenta si simt cum cineva ma priveste insitent; ma intorc si te vad cu razi in hohote. Ma rusinez si simt cum ard pana in varful urechilor; eu incerc sa fiu o lady si iar am dat-o in bara; da nu face nimic, tu stii ca asa sunt eu. Grijuliu, cum esti din fire o sa mergi cu mine, ca nu cumva sa imi rup gatul de-a binelea.
Cel mai mult imi placea cand ne prefaceam ca suntem impreuna; m-ai salvat in anul doi cand ma indragostisem de studentu’ la medicina care avea prietena de sase ani; mai stii? veneam de la cursuri de la TVR si ne tineam de mana, ca de obicei…si ala era cu gagica-sa in fata Spitalului de Urgente…vrei sa stii ce mesaje de amor ghebos mi-a scris in ziua aia
La scoala abia asteptam sa te vad, mai ales ca veneai atat de rar incat chiar mi se facea dor de tine; dupa ore ieseam la bere; dupa un examen am mers la Casa Universitarilor la bere, ai plecat la un moment dat si noi, fetele, am ramas pana ne-a prins furtuna…urcam pe Copou, desculte, cu rochiile ude si cu flori de tei lipite de noi…ai trecut cu prietenul tau cu masina, in viteza, si tipai ca nebunu’ dupa noi. La ultimul examen la germana, m-am dus in locul tau, am luptat pentru 6 ala, sa stii!
Revelionul 2002,parca, l-am petrecut la tine acasa, cu prietenii tai; eram cinci…o colega de-a noastra cu iubitul, tu cu alta colegade-a mea de camera si eu, singura…he he he…imi amitesc din seara aia de CD-ul cu Arsinel si “A plecat un tren din gara” si de prietenul tau, golan…nu mai stiu cum il cheama…ba stiu, da nu vreau sa spun
Am terminat facultatea, tu ai venit la absolvire cu sora ta, eu cu mama…seara am mers intr-un club in care stiu ca aveau niste cocteiluri tare bune, cu ciocolata si fructe confiate..am baut cateva si m-am trezit de mana cu tine pe sina de tramvai…si s-a facut dimineata. Fericita, m-am intors in camin…pe aceleasi tocuri imprmutate de la 21
Vorbeam la telefon in fiecare zi, aproape, in vara aia; intr-o noapte ai vrut vii dupa mine sa plecam la mare…doar ca eu eram indragostita din nou de…nu mai stiu cine

Poveste de 10 ani

Calcam pe urma pasilor mei de altadata…o ploaie de vara lasase in urma o amintire de adolescenta si adusese cu ea un stol de fluturi in stomac. Am intrat timida, ca acum un deceniu, pe usa din fata…aceeasi harmalaie si acelasi hol lung si intunecat.
M-am asezat in locul elevului de serviciu, sa fac o cerere. O copilita tunsa scurt cu ochii negri, ma intreaba daca doamna diriginta este…zambesc strengareste si o invit sa astepte, ca ma uit imediat…un june prim salveaza situatia. Simt priviri indreptate spre mine, sa fie, sa nu fie, salut politicos si mi se raspunde…aceeasi ochi fermecati, acelasi zambet prietenos, doar ca au trecut zece ani..
Intru din nou si a doua zi…pregatim cantina, acum e frumos pictatata si ingrijita..cate suflete indragostite zburdau pe aici, clovn, vrajitoare, dansator,…cu paine si sare, cu Gaudeamusul etern, pasesc printre liceeni in uniforma si flori..ma asez. Ma uit in fata mea, vad aceeasi ochi fermecati si aceleasi zambete prietenoase…ma uit in jur si vad o doamna cu un copil in brate, un domn inalt si putin cam plinut, o domnisoara cu parul drept(parca era cret candva)…si imi aduc aminte, ca …
Au fost odata, prin 97, int-un colt de lume, magic, niste copii si niste oameni mari, care s-au intalnit ca si cum le era scris…si azi, dupa un deceniu se revad…
“Matematica lu calca apa, Barbu! Ungureanu, iar ai plecat cu curca la raze!…Despa care este capitala Albaniei? Pirania, zise ea senina! Pirania sunt niste pesti care te mananca! N-ai citit Fratii Jderi? Sa nu se mai intample asta niciodata!”(si hohote de ras sau rauri de lacrimi ne umpleau sufletele)..si multe siruri de amintiri care imi vin in minte acum…da Horia, noi, fetele, am darmat usa clasei! Azi din nou, dupa zece ani, am calcat pe urma pasilor dumneavoastra, asa cum imi imaginam im fiecare zi de licean…Mi-era dor sa va vad, poate nu v-am spus-o niciodata, insa ape fiecare in parte va iubesc pentru cate ceva…
Si nu voi putea uita vreodata…candoarea doamnei diriginte, chipul de poveste al Claudiei Milea, dansurile lui Bogdan Ciolac, rasul colorat al Roxanei Patrolea, ochii lui Ionut Anastasoaie, majoratele la care filosofam cu Anisca, lacrimile mari si clare ale Ralucai Rusulet, povestile de dragoste sau spectacolele din incaperea asta. Ma bucur nespus de cei pe care va vad azi, mi-e dor de mor de cei care sunt departe…
Si-am incalecat pe-o sa si sunt tare bucuroasa ca v-am revazut pe toti, asa…

Poveste de COMANESTI

Stii bradu’ ala din varf de tot…in fiecare dimineata cand ma uitam pe geam la bucatarie, il vedeam si imi spuneam ca o sa ma duc pana acolo cand o sa ma fac mare… da, in varf de Goanta
Iti amintesti puntea pe care ne alergam si pe care ne leganam sa speriem fricosii…si cand navigam vara cu camera de tractor pe Trotus…si parcu’ mare, mai tii minte cum ne dadeam iarna cu sania si cum culegeam flori de camp in fiecare primavara…
Da ursii si mascatii…si acum mi-e frica de ei..parca ii am in fata…n-am mai auzit tobele de vreo cativa ani buni
Si cand venea primavara in curtea si in parcul liceului si ne ascundeam sa sorbim dintr-o tigara si sa ii urmarim p-aia de-a doispea ca erau mai mari si mai frumosi
Cand plecam seara cu bicicleta lui Andrei din centru si ajungeam pana in Laloaia
In vacantele de vara cand ii ascultam pe cei mai mari si mai talentati cum cantau la chitara in parcul din centru
Si cum mergeam la Mortu’ sa ne vedem cu totii de vara pana iarna….
Si la spectacolele de la liceu, ce ne mai gateam si ne mai parfumam, cu convingerea ca suntem foarte cool
Si noptile pierdute in fata blocului cu discutii interminabile despre cat de bine e sa fii student sau in vacanta, sau despre iubiri pierdute si flori, fete sau baieti
Si cand mergeam de la mine pana la tine si ajungeam, in 5 minute, oriunde ai fi stat
Cand venea caruselul in spate la cresa, ne dadeam in calutul negru sau in SKI LIFT:))
Da’ de Black Box iti amintesti cum mergeam in gasca si venea tata si ne lua la 12.30?

TU CE ITI AMINTESTI DESPRE COMANESTI

poveste de Craciun

RASFOIESTE O CARTE

O carte mica, cu copertile bleumarin si foile ingalbenite, pe care scria cu gri BALTAGUL de MIHAIL SADOVEANU
O alta cu copertile colorate, cu un copil si o maimuta, pe care scria SINGUR PE LUME de HECTOR MALOT
Inca una cu copeti cartonate, CUORE -INIMA DE COPIL…
Ma uit la ele in biblioteca veche a mamei si imi amintesc cum le- am rasfoit, pe fiecare in parte. Prima, e cadou de la un profesor drag, a doua e de la mama si cealalta e de la un copil de ziua mea…si mai sunt multe multe, stau cuminti la rand pe rafturi si asteapta …
Pe noptiera copac de langa pat, am azi, O VARA DE RASCRUCE de TRUMAN CAPOTE, pe care a recomandat-o cineva pe Facebook, MAMA, TE ROG SA NU PLANGI a profesorului CONSTANTIN POPOVICI, pe care mi-am luat-o, intamplator, din librarie cand nu mai fusesem demult acasa si imi era dor de mama, si DE CE M-AM INTORS IN ROMANIA, coordonata de SANDRA PRALONG, de care stiu dintr-o revista.
Inca rasfoiesc o carte, doua…cu ochelarii pe nas, in cate-o seara, cu o lumina difuza si cu un ceai cald sau cu un vin fiert
Tu ce carte rasfoiesti?

Poveste de zece

Imi place sa ma trezesc in diminetile de weekend, sa miroasa a portocala si-a cafea, cu putina amandina si sa ma tii in brate
Imi doresc sa zambesc in fiecare zi
Imi place sa ma dau cu oja mov
Imi doresc sa te duc sa vezi marea si Nordul Moldovei
Imi place sa ascult povesti seara, inainte de culcare
Imi doresc sa zbor mai des cu avionul
Imi place sa mananc cozonac cu lapte
Imi doresc sa vina Mos Craciun si anul asta
Imi place sa ma uit la desene animate
Imi doresc sa pot sa indeplinesc dorinte

Tie ce iti place si ce iti doresti?

Poveste despre prietenie

Te stiu dintotdeauna…tu m-ai dus prima data la discoteca…mi-ai dat o pereche de bretele, camasa in dungi si pantofi maro din piele;si tot tu mi-ai dat sa gust Garone din capac, eu aveam 10 ani, tu ceva mai mult. Imi placea sa ma joc in parul tau negru si cret si sa ti-l prind cu clame mari cu funde. Si azi imi place sa te vad…stiu atat de multe lucruri de la tine!
Si pe tine te stiu dintotdeauna-m-ai invatat sa colorez si sa ma dau cu oja; si tot tu ai avut grija de iubirile mele adolescentine si mi-ai facut cea mai mare surpriza de aniversare de pana acum; si au trecut vreo zece ani de atunci. Imi place sa vin la tine de sarbatori!
Tu ma stii dintotdeauna, ca sunt mai mare…cu tine am facut toate tampeniile din lume: ne imbracam cu haine de mame si ne strambam in oglinda, aruncam copiilor de la balcon popcorn colorat cu creta; imi stiai toate secretele…si acum la fel. Imi place sa vorbesc cu tine de o suta de ori pe zi la telefon!
Pe tine nu te stiu de mult, dar ai ceva special…mereu stii ce sa imi spui cand mi-e greu, m-ai invatat sa gandesc drept si clar, sa ma organizez. Imi dai ce haine vreau, m-ai invatat sa am stil; iti place sa iti cumperi ceva in fiecare zi si sa te plimbi prin lume!
Stii ca nu puteam sa spun si de tine…parca te stiu dintotdeauna; ai fost acolo cand nu mai puteam respira si mi-ai dat aer suficient cat sa imi ajunga o viata, nu trebuie nici macar sa te sun, ca stii cand am nevoie de tine;nu te superi niciodata cand sunt rea. Iti place sa mananci dulce si intotdeuna imi aduci cele mai bune si surprinzatoare dulciuri!
Sunteti cat sa imi incapeti intr-o palma si sa va tin in buzunar, oriunde as fi…pe fiecare va am in fiecare zi cu mine si asta imi e de-ajuns!

Poveste despre colega de banca

Poveste despre colega de banca

A fost odata ca niciodata, un orasel uitat de lume, undeva, in Moldova. Zilele treceau si nimic nu se intampla….si se facea toamna, iarna, primavara, vara, si iar toamna…si asa s-au dus anii de la inceputuri pana in 1989…cand doua fetite fara fundite s-au intalnit in clasa intai…nu erau ele prea frumusele, dar erau tare mandre ca parintii lor se cunosteau, deci si ele se cunosteau, chiar daca nu se vazusera niciodata…si au nimerit in clasa unei invatatoare fermecate. Incet, incet, au devenit si ele fermecatoare, de-a dreptul…erau talentate si de succes in scoala lor…una din ele, scria frumos si lua numai 10 la caligrafie, cealalta, lua 8 si linii la palma…
Si iar s-a facut toamna, si fetitele noastre au intrat in clasa a V-a si vreo patru ani au fost speriate si fascinate,in acelasi timp, de profesorul de romana…uneia ii zicea Ninocika Balerinocika, celeilalte ii facea complimente pentru talentul literar:”Ce frumos mai scrii tu mai, imi aduci aminte de o fosta eleva…Carmen Carbarau..o stii?”…si amanurora le spunea, cand se supara ”Ptiu, stuchi-v-ar mitili!”…
Si din nou e toamna si au mai trecut alti partu ani…fetitele cu fundite sunt liceene …si anii astia, au stat tot una langa alta, in aceeasi banca…s-au indragostit, au plans de iubiri adolescentine, se stricau de ras cand luau cate un 4 la fizica, una fuma dupa coltul liceului si mai era dusa si in cancelarie, cealalta primea mustrari de la diverse doamne profesoare la menopauza…si una peste alta..anii lor au trecut..
Si e ultima toamna…cad frunze si e soare…s-au intalnit in curtea liceului si nu si-au vorbit…nu se stie nici azi de ce…nu s-au mai vazut o perioada, fiecare si-a vazut de drumul ei de fata fermecata…si altadata s-au reintalnit si au ramas prietene pentu totdeauna!
La Multi Ani, Gegea! Cu o saptamana inainte…

Poveste cu Victor Rebengiuc

O dimineata posomarata de aprilie 15, cu buzunarele goale si cu sufletul maniat de datorii..materiale…deschid usa regiei si raman lipita de perete. Regizorul spune :”da pe doi”. Si cadrul se deschide cu niste ochi blanzi ascunsi sub o pereche de ochelari.
Despre casnicie:”Casatoria nu e ca un abonament la tramvai, cand se termina sa iei altul nou, e pentru totdeauna”
Despre arta si actor:”Iubeste arta din tine, nu pe tine in arta”…mi-a placut asta, maestre….”aaa…da, da,da..n-am spus-o eu, a spus-o Stanislavski!”
Fac doi pasi si intru in platou…trag cu coada ochiului, zic “Buna ziua” si ma apropii…”Eu sunt Elena Despa”… imi ia mana intre ale lui, mi-o saruta, si ironic, pe sub mustata, spune:”Si eu sunt Victor Rebengiuc”…incep sa rad si vreau sa il mangai pe frunte…dar ne imbratisam…ochii, mainile cu degete lungi…sunt ale lui Moromete sau ale lui Apostol Bologa sau poate ale comis-voiajorului…bunic, iubit, tata…toate sunt aici, intr-un singur chip…
Il conduc spre usa ”Cum ziceai ca te cheama….Elena Despa?!Imi este foarte cunoscut numele…parintii tai sunt ceva in teatru?” “Nu…poate suna cunoscut, mama a fost statistician medical si acum e la pensia, iar tata sudor…nicio legatura cu teatrul” “Ce draguta esti tu!Ai grija ca ti s-au desfacut sireturile si o sa te impiedici…de ce umbli cu ele asa, iti place asa?!” “Asa se desfac ele cand merg” “Ele singure?” “Da, ele insele, singure!”
Mi- a trecut mania pe sufletul meu, am fost cei mai buni prieteni in ziua aia. In fiecare dimineata cand imi pun pantofii cu sireturi o sa imi aduc aminte ca m-am imbratisat cu Victor Rebengiuc…bunic, iubit, tata…actorul perfect.